De luat aminte.

Acest lucru facu sã vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.

Stelele marine erau aproape nemiscate.

Trageau sa moara.

In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase încaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea.

De pe parapet, un om striga spre el:

- Dar ce faci, baiete?

Tre să recunosc , nu am fost de la început așa. Eram uniul din aceia care cânta cu gura până la urechi colinde, care colinda 4 zile una după alta prin tăte satele de prin zonă cu tinerii bisericii noastre. Șe știe Cozmeștenii erau tari la colinde mergeam pe jos în satele vecine și oamenii ne primeau tare bucuroși. Pentru mine ca și pentru ceilalți tineri crăciunul era un fel de maraton. Pe 24 seara colinde de la 3 până pe la 3 dimineața, pe 25 biserică dimineața și seara iar după biserică colinde în sat pănă pe la 2 – 3. Pe 26 biserică dimineața și seara apoi Ciohorăni-ul la colindat tot pâna pe la 3 – 4. Pe 27 biserică dimineața și seara apoi Mogoșești-ul la colindat. Pe 27 biserică dimineața și seara apoi Stolniceni-ul la colindat așa că pe 28 eram morț de oboseală.

Da au fost vremuri faine. Gașca de tineri era motorul nostru ne cunoșteam ne apreciam, ne mai și ciondăneam dar ne împăcam. Fetele: Aurora, Magda, Luminița, Olga băteau în chitară până li se înțepenea mâna pe ea apoi făceau schimb, Nelu nu avea înlocuitor îi înghețau mâinile pe clapele acordeonului. Spre dimineață eram înghețați de-a binelea dar trebuie sa colindăm că ne aștepta lumea. A fost fain că s-au legat prietenii, că am comunicat, că am socializat și că aveam un țel comun. Sper ca prieteniile alea vechi să dăinuiască și peste vremurile astea când suntem departe unii de alții.

Slavă Domnului!!!!

Izvăviţi-i de simpatica minciună. Vor creşte mari şi îşi vor aduce aminte barba neagră şi aspră a tatălui, vecinului sau unchiului în spatele bărbii de vată înşirată şi vor crede că există o vîrstă a micilor şi simpaticilor minciuni de care ne lepădăm atunci cînd creştem şi descoperim lucrurile aşa cum sînt.

Spuneţi-le copiilor că nu există Bau-Bau!

Slavă Domnului!

Nu-i speriaţi pentru a vă oferi mai multă comoditate din pricina spaimelor lor. Vor sta cuminţi mînaţi de o groază la care vor privi cu dispreţ cînd vor descoperi lucrurile aşa cum sînt.

Izbăviţi-i şi de Moş Neculaie, izvăviţi-i de personajele care vin să pună lucruri în papuci, urcă pe balcoane noaptea şi coboară pe hornuri. Sînt prea aproape şi prea prezente pentru a fi credibile.

Urmăriţi clipul de mai jos

Apoi citiţi textul care urmează. Parcă este scris ieri.

Despre cum să te ridici și să continui. La propriu. Nu doresc să stric nimic prin a divulga finalul, așa că te îndemn să te uiți la Da motivant, de luat aminte (via Andrei Jităreanu)