Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – II

Spuneam în meditarea mea de ieri că suprimarea sau mai pe înțeles privarea de informare și condamnarea interesului pentru informații despre sexualitate constituie o formă de abuz sexual. Tentația părinților și a liderilor religioși este de a pune niște garduri după alte garduri după celelalte garduri ca tânărul să nu păcătuiască. Pe când varianta mai corectă este o informare realistă și o responsabilizare pe măsură.

De prea multe ori vrem să fim „mai corecți decât Dumnezeu” și să Îl apărăm cumva pe El prin rescrierea sau completarea Scripturii ori Pavel le scrie celor din Corint că noi „am lepădat meșteșugirile rușinoase și ascunse, nu umblăm cu vicleșug și nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu”. Din păcate noi considerăm că apărăm Cuvântul prin adăugirile noastre și ne facem probleme doar să nu scoatem ceva din Biblie la adăugat considerăm că nu e așa mare problemă. O regulă în plus nu poate strica, o poruncă sau o lege nouă e bună și chiar recomandată dacă le respectă pe celelalte. Așa se face că prin „ornamente omenești” se poate cultiva o vinovăție paralizantă și obositoare iar copiii lui Dumnezeu nu mai trăiesc odihna ci povara.

Suprimarea – O altă formă de abuz sexual – I

Pentru că în ultima vreme citesc și studiez aspectul vinovăției în viața creștinului și modul cum de regulă o falsă vinovăție modelează și ghidează viața oamenilor imaturi spiritual, dar e și o eficientă unealtă în mâna legaliștilor cu care manipulează religios masele, am ajuns și la capitolul sexualitate unde poate e zona cea mai încărcată de falsă vinovăție.

Desigur nu vă sunt străine demersurile anumitor ONG-uri din România de a introduce educația sexuală în școală. Chiar și eu am scris despre asta la un moment dat, demersuri privite foarte ostil de mediile religioase din țara noastră și cumva privite ca un abuz asupra valorilor noastre. Oamenii religioși resping vehement ideea de a face cineva o informare despre sex copiilor lor și consideră un asemenea demers sută la sută diabolic. La modul sincer nici eu nu am încredere într-un asemenea demers ținând cont de mentalitatea umanistă pe acest domeniu despre care nu scriu acum dar e una care consideră normal sexul premarital, homosexual și în unele țări chiar și pe cel copii sau animale, Olanda discutând să despre cel cu persoane decedate.

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați… II

Ieri menționam că mesajul Mântuitorului, vestea Sa despre odihnă, a fost spusă nu unor oameni fără Dumnezeu, nu unor atei sau rebeli ci unor oameni credincioși, unor oameni religioși. Religia în cele mai multe situații pune o povară grea pe umerii oamenilor, aparent din dorința de a îi ajuta să trăiască plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Liderii religioși adesea fac greșeala de a se substitui Duhului Sfânt și chiar lui Dumnezeu impunând reguli suplimentare sau inventate, care cred ei că ar trebui stabilite. Nu au convingerea deplină că Dumnezeu are putere ca prin Duhul Sfânt să acționeze în mintea oamenilor așa că încearcă, conștient sau inconștient să pună pe umerii lor un jug al vinovăției care îi va ține mereu în dependență față de structurile religioase. Dependență care e dusă la extreme severe ajungându-se ca schimbarea religiei să fie considerată păcatul cel mai mare posibil. Celelalte două metode de înrobire, în continuarea celor de ieri sunt:

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați… I

Un verset adesea predicat și folosit de regulă în mod forțat este cel din vorbirea Mântuitorului surprins de evanghelistul Matei „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” Acest text adesea e folosit la a predica evanghelia celor care nu sunt împăcați cu Dumnezeu. Nu aș zice că e o greșeală mare însă doresc să ne uităm puțin la adevărata folosire a textului în cuvântarea Mântuitorului.

Mântuitorul vorbea unui popor religios, unui popor care obosise în truda cu împlinirea legii, unor oameni epuizați de greutatea sistemului religios legalist și acestor oameni le promite odihnă. Acestor oameni credincioși le este adresat mesajul. Acestor oameni cărora sistemul legalist le-a îngustat așa de tare perspectiva și le-a distorsionat așa de tare credința că nu au fost în stare să fie deloc sensibilizați de Minunile Sale (acolo făcuse cele mai muote din minuni) Isus le predica eliberarea, le oferea odihna unor oameni apăsați de sistemele religioase.

Cauzele eșecului – Banalizarea Cuvântului

Diferența între oamenii care iau în serios Cuvântul lui Dumnezeu și cei care în banalizează sau ignoră este clară, vizibilă și face în fond diferența dintre tărie și slăbiciune spirituală. Indiferent de contextul în care se află oamenii transmit informații despre relația pe care o au cu Scriptura și asta nu atât de mult prin faptul că te intoxică cu versete și trimiteri, cât prin faptul că trăiesc și acționează conforma acelor texte pe care de cele mai multe ori nu le verbalizează.

Apostolul Pavel spunea celor din Roma „credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” deci oricine nu aude sau citește Cuvântul va avea probleme mari la capitolul credință. Așa se explică multe plângeri referitoare la eșecul în bătăliile spirituale. Așa se explică imaturitatea spirituală și infantilismul spiritual. Oamenii care nu își fac timp pentru citirea Cuvântului… de fapt trebuie să reformulez, oamenii care nu își fac de citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu sunt prin asta deconectați de la sursa de credință și implicit slabi spiritual. Ajungem prin lipsirea de Cuvânt să ne împotmolim în mlaștini ale deznădejdii dacă ar fi să îl parafrazez pe Tozer.

Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine?

Una din marile piedici în calea înțelegerii Harului lui Dumnezeu este greșeala de a compara sau de măsura dragostea lui Dumnezeu cu modul nostru de a iubi. Oamenii nu pot să creadă (nici chiar cei din biserici) că Dumnezeu poate iubi necondiționat. De regulă nu concep o astfel de iubire pentru că nu încape în sistemul lor de măsurare, e mai mare mult decât ruleta lor.

Iubirea noastră omenească nu e chiar iubire dacă o comparăm cu originalul. Iubim pe cineva care merită câtuși de puțin și iubim mai tare pe cei ce merită mai mult. Excepțiile sunt rare sau apar la anumiți oameni odată cu trecerea vârstei și la oamenii care cresc spiritual în relația cu Dumnezeu.